luni, 17 martie 2008

Varianta 5 Sub I-II

Un comentariu:

davos spunea...

Sub I
1.Luni incepem scoala
Astept bac-ul de luni de zile
2.cratima de la sa-ti: inlocuieste vocala "i" , mentine rima , da fluenta rostirii, pastreaza masura versului.
3."Pentru stramosi si pruncii
nenascuti"
4.Tema naturii, patriotismului, motivul recunostintei
5.Prezenta pronumelor la persI:"mele"
Prezenta verbelor la persI:"sa-ti multumesc"
6.n-am stiut..scrieti voi :))
7. idem =)
8. strofa sugereaza o alta serie de multumiri pe care eul liric le aduce tarii care i-a oferit posibilitatea sa se bucure de trecerea anilor (- idee sugerara de sintagma "pt zapezi si crini"), de frumusetea telurica prin invocarea apelor reprezentate de "pelicani", dar si de frumusetea cosmicului ("fluturi"). Este de asemenea fericit de existenta amintirilor, iar ziua inmormantarii nu il inspaimanta, numai asa putand ajunge la stramosii sai - "Si ce e dincolo de oseminte/ Pentru stramosi..."
9.titlul este alcatuit din substantivul "multumire" care devine in textul poetic verb, folosit de 2 ori explicit in strofa I si IV si apoi subinteles in mai multe versuri. Prin aceasta se accentueaza recunostinta eului liric pentru tot ceea ce i s-a dat sa traiasca si sa admire.

Sub II
Consider că Ioan Slavici nu are dreptate spunând că "Binele, din punct de vedere moral, este tot ceea ce se potriveşte cu firea omenească".
În primul rând, firea omenească e făcută să cunoască şi binele şi răul, iar răul se potriveşte acesteia la fel ca şi binele. Slavici pare a se referi la firea omenească în general, dar ştim că nu există om "fără de păcat", iar dacă există cineva care se apropie este considerat deja Sfânt, îşi depăşeşte starea umană.
În al doilea rând, el poate spune că omul a fost făcut iniţial să cunoască numai binele şi, de aceea, binele este ceea ce îl caracterizează în totalitate. Înainte de "păcatul oiginar" al lui Adam şi Eva omul nu cunoştea decât binele, trâind într-un paradis total, dar şi acolo era prezent acel pom din care ei nu trebuiau să mănânce. Faptul că ei nu au respectat spusele Tatălui ceresc, demonstrează încă odată că omul nu poate rezista tentaţiei răului.
În concluzie, afirmaţia pe care o face Slavici este una neclară, care lasă loc la multe interpretări. Dacă afirmaţia ar fi totuşi corectă, ar fi oameni care s-ar opune şi tocmai acest lucru demonstrează contrariul, faptul că nu poate fi generalizat.

{Să spunem că nu am ştiut să mă exprim mai bine. Nu vă recomand să scrieţi textul ăsta, dar dacă tot mă rugaţi să pun rezolvarea la