marți, 18 martie 2008

Relatia dintre incipit si final in basmul Cult

Un comentariu:

davos spunea...

relatia dintre incipit si final in basmul cult harap alb

Creatorul basmului cult in literature romana este considerat Ion Creanga, Povestea lui Harap Alb fiind publicata la 1 august 1877,in revista Convorbiri literare.
Opera este un basm cult,deoarece are un autor cunoscut,Ion Creanga,a carui perspectiva narativa fiind aceea a unui narator omniscient,dar nu si obiectiv,deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflectii.Spre deosebire de basmul popular unde predomina naratiunea,basmul cult presupune imbinarea naratiunii cu dialogul si cu descrierea.Creanga nu da naratiunii sale simpla forma a expunerii epice,ci topeste povestirea in dialog,reface evenimentele din convorbiri sau introduce in povestirea faptelor dialogul personajelor,care are o dubla functie,ca in teatru: sustine evolutia actiunii si este un fel de caracterizare a personajelor in mod indirect.Tema basmului este triumful binelui asupra raului.Motivele narative specifice sunt:superioritatea mezinului,calatoria,supunerea prin viclesug,muncile,demascarea raufacatorului,pedeapsa si casatoria.Actiunea se desfasoara linear,prin inlantuirea secventelor narative.Fuziunea dintre real si fabulos se realizeaza inca din incipit.Coordonatele actiunii sunt vagi,prin atemporalitatea si aspatialitatea conventiei:”Amu cica era odata intr-o tara un crai,care avea 3 feciori.Si craiul acela mai avea un frate mai mare,care era imparat intr-o alta tara,mai indepartata.”Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului,care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii( in plan simbolic,reprezinta trecerea spre maturitate). Spre deosebire de basmele populare,eroul nu mai reprezinta idealul de frumusete fizica,morala si psihica,ci este un tanar naiv care trece printr-un proces de initiere.In basm,raul nu este intruchiupat de creaturi himerice,ci de omul span,care se afla in raport de antonimie cu Harap-Alb,care reprezinta fortele binelui.Cei doi se vor afla intr-o batalie la urma careia,specific basmului binele va triumfa.
Într-o operă literară, incipitul şi finalul au un rol important deoarece, prin intermediul lor, cititorul e introdus în universul ficţional al cărţii în calitate de martor al unei vieţi imaginare şi readus, în final, în lumea reală, concretă. In basm sunt prezente formule tipice,cum ar fi cea initiala: “Amu cica era odata”,cea finala:”Si a tinut veselia ani intregi,si acum mai tine inca”,sau formulele mediane:”Dumnezeu sa ne tina ca cuvantul din poveste,inainte mult mai este.”In basmul Harap-Alb,incipitul infatiseaza o atmonsfera de echilibru la curtea craiului,care insa va fi perturbata de “cartea” imparatului Verde.Motivul mostenirii este des intalnit in basme,iar finalul infatiseaza de asemenea mitul triumfului fortelor binelui asupra raului,basmul luand sfarsit odata cu nunta eroului.Cu toate acestea,cele doua perspective sunt diferite,deoarece pe parcursul actiunii se produce initierea in vederea formarii personalitatii eroului.Harap-Alb,personajul principal si eponim este situat in zona umanului,deoarece nu are trasaturi supranaturale.Naiv si lipsit de experienta,acesta poseda slabiciuni omenesti precum nesiguranta si nu tine cont de sfatul parintesc,dar va reusi sa treaca toate probele,chiar si cele care depasesc sfera realului,cu ajutorul prietenilor sai inzestrati cu puteri supranaturale. Sfatuit de Sfanta Duminica,eroul va lua “calul,armele si hainele” cu care tatal sau a fost mire,repetand procesul de iniere parcurs candva de acesta. Drumul sau spre initiere este punctat cu spatii cu valoare simbolica:podul(trecerea spre o noua treapta a fiintei),fantana(schimbul identitatii cu Spanul si botezul eroului),sau padurea(simbol al labirintului). Odata pacalit de viclenia Spanului si ajuns la curtea imparatului Verde,este supus la alte incercari: aducerea salăţilor ursului şi a nestematelor cerbului, noaptea petrecută în căsuţa de aramă, separarea macului de nisip, păzirea fetei împăratuluui Roş, găsirea şi identificarea acesteia.In aceasta poveste,Spanul reprezinta”un rau necesar”,deorece el este principalul initiator al eroului. Numele acestuia reflecta conditia sa duala:Harap-rob si Alb-de conditie nobila.Trasaturile morale ale eroului se disting indirect,prin faptele,atitudinea si comportamentul sau fata de celelelte personaje.Harap-Alb este cinstit,loial si corect.Umanizarea personajului se realizeaza si prin arta naratiunii,caracterizata de oralitate si umor,si prin dialog si descriere.Finalul operei ne prezinta un personaj ajuns la maturitate,pregatit sa depaseasca orice obstacol,demn de a fi imparat si viitorul cap al unei familii.
Consider ca relatia dintre incipitul si finalul basmului este una de evolutie,Povestea lui Harap-Alb fiind,dupa cum afirma George Munteanu, un “veritabil bildungsroman fantastic al epicii noastre”.